Publicat pe

Bacalaureat 20-20

de Ovidiu Vitan

Ionașcu nu își putea stăpâni piciorul drept. Bâţâia din el fin, dar nervos, tot mai nervos pe măsură ce se apropia momentul examenului. „Fir-ați ai dracului cu bacul vostru!” înjură în gând. Treaba asta, găselniţa asta nouă a puterii, îi încurca toate planurile şi nu avea cum s-o evite. Se afla pe hol, așteptând să intre la examen. Rămăsese ultimul; înaintea sa intrase o domnișoară blondă, cu nasul pe sus, sigură pe ea. Desigur, Ionașcu înțelegea foarte bine că aceasta brava; nu aveai cum să intri fără emoții la un examen de care depindea viitorul tău, cu atât mai mult cu cât nimeni nu știa încă în ce consta, fiind primul an în care trebuia susținut, iar cei care trecuseră deja prin el nu aveau voie să divulge care erau probele și baremurile.

Ușa se deschise, iar Ionașcu, trezit din gândurile sale furibunde, tresări. Blonda ieșea, nu supărată, dar cumva nedumerită.

— Fugi cât mai poți! îi șopti ea, în pofida faptului că mai devreme, așteptând să intre, așezată chiar lângă el, nici nu îl băgase în seamă. Ionașcu făcu o grimasă. „Ce glume mai are și asta în program!… Și totuși, ce voise să spună?”

— Ionașcu Alexandru! se auzi un glas înfundat, de dincolo de ușă.

În birou găsi o singură persoană, un domn mai tânăr decât el, cu sprâncenele aproape unite.

— Luați loc. Să începem. Deci, aveți 48 de ani. Nu e rău. Sigur, asta nu depinde de dvs. și ca atare nota nu e foarte importantă pentru media finală. Angajat sau antreprenor? Angajat, bun, bravo. Lucrați la Metrorex – buuun, firmă de stat, aici aveți un 9. Ați înregistrat chitanțe care atestă că ați cumpărat în ultimii trei ani 58% produse românești și 42% produse străine. Bravo, un patriot adevărat! Sigur, se putea și mai bine… În fine, e notă de trecere. Sunteți abonat la TV și internet la Digitalus – eee, aici ați zbârcit-o! Ce să vă fac? De ce nu vă abonați la Unda Trei? Nota 2!

— Stați puțin, stați așa, interveni Ionașcu și constată că sprâncenele examinatorului se deschid ca ușile verticale ale unui Lamborghini, ceea ce părea să semnaleze că era surprins de întrerupere. Mi s-a spus că trebuie să dau bacul. Pe lângă faptul că l-am dat acum 30 de ani, văd că aici se întâmplă altceva…

— Dle Ionașcu, pe înștiințarea pe care ați primit-o nu cred că scria „bacalaureat”. Scria „examen de conformitate”. „Bacul” e o denumire informală. Ba chiar puțin ironică, avu el o umbră de zâmbet, pe care însă o suprimă imediat. Sprâncenele îi reveniră la poziția de croazieră și continuă: Acum, rubrica circulaţie capital. Anul acesta ați fost în concediu în Bulgaria… Hm, hm. Anul trecut în Italia – ooo, aici nu e foarte bine. Iar acum doi ani, la Olănești. Ei, vedeți că se poate? Deci 6 cu 3 și cu 8 egal 17, media pe acest criteriu este 5,66. Să știți, avem oameni care, oftă examinatorul scoțându-și ochelarii pentru a se freca la ochii obosiți, în punctul asta picaseră deja examenul.

— Dar ce făcuseră?!

— Nu e vorba de făcut, dle Ionașcu. Am depășit sistemul învechit, bazat pe fapte și cunoștințe. Așa cum în comerț marketingul a început să fie țintit, personalizat, așa și în politică încercăm să înțelegem fiecare votant în parte, ce îl mână, ce îl opreşte. Nu poți cere unui grup extrem de eterogen, cum e populația în general, să voteze la fel. E ineficient și se consumă prea mult timp și înainte, și după vot. De altfel, e în interesul patriei! Nu vi se pare corect?

Examinatorul nu mai așteptă răspunsul, își puse ochelarii și continuă:

— Capitolul financiar. Aveți un credit imobiliar la o bancă românească, iar acum doi ani ați încheiat un descoperit de cont, de asemenea la o banca autohtonă. Aici nu sunt probleme. Mai departe: activitatea politică. Ați votat de 4 ori până acum. Puțin, foarte puțin… Aveți notă maximă! Nu ați participat la manifestații politice, buuun, și nu ați semnat niciodată petiții împotriva puterii politice. Excelent! În fine, și cu asta încheiem: social media. Conform înregistrărilor de la Institutul de Statistică, în ultimii doi ani, pe Facebook, ați acordat 344 de like-uri neutre, 1 like în favoarea guvernului și 678 de like-uri (vocea examinatorului parcă se franse puțin) unor postări, evenimente și comentarii ostile guvernului țării și partidului de guvernământ….

— Poftim?!

— De asemenea, ați dat share la 71 de caricaturi subversive și la 22 de bancuri care lezau onoarea unor persoane din guvern sau parlament.

— Erau niște glume! protestă Ionașcu.

— Bineînțeles. Nici nu este ilegal. V-am mai zis, nu judecăm faptele… E doar statistică. Big data, știți dv.! Apoi, în lista dv. de prieteni de pe Facebook aveți 68 de persoane care au o atitudine generală ostilă puterii politice. Având numai 104 prieteni în listă, rezultă că evoluaţi într-un mediu în care majoritatea cunoștințelor sunt ostile puterii politice. Mai departe: ați postat 28 de comentarii ostile pe diverse site-uri de știri sau de nișă. Poftim, 17 decembrie 2019: „E atât de cretină, că nu e în stare să lege două vorbe. Cum să o pui mah la conducere?! Ce CENZURAT mea caută într-o funcție în care conduce România? CENZURAT CENZURAT în ea și în CENZURAT CENZURAT! Oamenii inteligenți fug din țară, iar țara a rămas în ghearele acestor CENZURAT!”.

Ionașcu își aducea aminte foarte bine ziua în care scrisese, furios, comentariul. Fusese o zi tristă, președintele țării fusese suspendat, iar o submediocră funcționară din provincie ajunsese să conducă 20 de milioane de oameni. Cine ar fi putut crede atunci, cu numai aproape un an în urmă, că avea să plătească faptul că și-a exprimat opinia pe internet? Nici măcar nu o semnase, era un comment oarecare, intrase ca guest, nu se ascundea, dar îi repugnase ideea de a pierde timp cu formalitățile idioate de înscriere. Și totuși, îl găsiseră!

Era cu atât mai rău cu cât statul, în general recunoscut pentru faptul că e rămas în urmă, învechit, recursese la tehnologie pentru a urmări activitatea pe internet a oamenilor, a le cuantifica atitudinile, a le eticheta opiniile și apoi, la final, pentru a le folosi împotriva lor. Cu alte cuvinte, puterea politică, tributară încă epocii socialiste, se folosea de tehnologia ultramodernă (asociată în general cu noul, cu evoluția) tot în scopuri nefaste, pentru a-și distruge contestatarii.

— Am încheiat, ofta examinatorul. Până primim confirmarea de la minister, uitaţi-vă pe broșurica asta. Nu v-o pot da acasă, dar aveți dreptul să o consultați.

Ionașcu citea încruntandu-se și îi reveni bâțâiala piciorului. Nu se așteptase ca statul să țănă vreodată cont de ce postase el pe Facebook. De ce naiba nu-i luau în calcul competența profesională?! Știau ei că salvase de două ori metroul de la incendii provocate de instalația electrică depăşită?! Asta nu conta în evaluarea sa?

Își dădu seama că începuse să fie atent la ce citește. „O medie generală între 1 și 4 atrage după sinea nepromovarea examenului de conformitate, cu măsurile aferente. O medie generală între 5 și 7 garantează menținerea tuturor drepturilor personale până la următoarea evaluare. O medie generală între 8 și 10 aduce beneficii, care variază de la dobânzi preferențiale pentru credite bancare până la avansarea în funcție la locul de muncă.”

Se făcuse multă vâlvă legat de secretomania ministerului cu privire la probele examenului, explicația oficială fiind că nedivulgarea informaţiilor va ajuta la eficienţa acestuia şi deci la creșterea nivelului social al populației. Acum însă Ionașcu înțelegea mai bine de ce criteriile pentru trecerea examenului erau secrete. Ce era uimitor era că aceia care îl luau alegeau să nu împărtăşească informaţiile cu ceilalţi, practic lăsându-se cumpăraţi. Ba chiar își dădea seama că umilința la care era supus examinatul îl făcea să nu vrea să discute testul cu nimeni. Cine putea recunoaște că a greșit când și-a făcut vacanța aceea de vis la Barcelona și mai bine s-ar fi bucurat de minunile arhitectonice ale Sloboziei?!

— Bun, răsună deodată vocea examinatorului, am primit și confirmarea. 4,90!

— Poftim?!!! Nu se poate! Am avut note bune la majoritatea criteriilor…

— Da, însă social-media v-a făcut praf! Cine v-a pus, uite, ca să vedeți că nu suntem absurzi, cine v-a pus să scrieți pe Facebook: „E uimitor cum omul ăsta, în loc de pușcărie, a ajuns în guvern! Al CENZURAT țăranul CENZURAT, a ajuns el în fruntea țării! Pușcăria să-l mănânce de CENZURAT, CENZURAT morții CENZURAT!”. Nu mai bine nu ați fi scris lucrul ăsta? (Vocea îi reveni oficială.) Domnule Ionașcu, deoarece nu ați promovat examenul de conformitate, conform legii veți petrece o perioadă de conformizare prin muncă, în Insula Mare a Brăilei.

— B-bine, dar…

Ajunse ca prin vis la dubă, unde mai erau câteva persoane, speriate și agitate. Ionașcu însă, mai mult decât speriat sau revoltat, era stupefiat. Ușa se trânti, vehiculul se puse în mișcare cu o smucitură. „Naiba m-a pus să-l înjur pe infractorul ăla pe Facebook anul trecut?! Nu mai bine nu ziceam eu nimic?!”

— Ce ați făcut de ați ajuns aici?! își întreba un bărbat mai în vârstă, aproape plângând, colegul de dubă.

— Acum vreo trei ani am fost la protestele din Piața Victoriei…

— Aia mai înțeleg! Copiii mei însă sunt în străinătate și m-am dus acolo în fiecare an, să stau cu nepoții… Și statul mi-a dat notă proastă, că am cheltuit banii în afară în loc să-i cheltuiesc aici, să ajungă tot la ei!

Ionașcu îşi prinse capul între palme. Dacă ai fi spus cuiva acum câțiva ani că avea să fie ilegal să dai un like unei caricaturi cu Stratulat, șeful partidului de guvernământ, cel care începuse să strângă șurubul democrației în urmă cu câțiva ani, azi o modificare legislativă, mâine un parlamentar achitat, ți-ar fi zis că e SF, distopie, Orwell, „Brazil”, că așa ceva nu se poate. Și ar fi avut dreptate. Numai că acum nu mai era SF, era ceea ce trăiau toți. Când se scursese oare realitatea în distopie? Cum se transformase adevărul în minciună sub ochii lor și nimeni nu făcuse nimic? „Mai bine aș fi mers la vot, la proteste, la orice, și toate astea ar fi rămas o distopie!”

Câteva ore mai târziu, Ionașcu și ceilalți care picaseră examenul de conformitate traversau Dunărea la bordul unei ambarcațiuni vechi, fără motor, care se târa prin apele pământii ale fluviului agățată de un cablu metalic. Și Ionașcu, pentru a doua oară în ziua aceea, gândi: „Fir-ați ai dracului cu bacul vostru!”.


© Ovidiu Vitan, 2018

© colectiasf.ro, 2018

Povestirile, articolele, eseurile și celelalte materiale publicistice de pe acest site sunt protejate de Legea Dreptului de Autor. Ele nu pot fi copiate și distribuite, pentru uz personal sau public, pe site-uri, bloguri ori pagini personale, fără acordul scris al deținătorilor de copyright!


Cărțile semnate de Ovidiu Vitan pot fi cumpărate de aici cu o reducere de 25%!

Nerecurgerea la Forță și la amenințarea cu Forța

http://pavcon.ro/product_info.php?cPath=1_7&products_id=38

Vendetta lui Ucigă-l Toaca

http://pavcon.ro/product_info.php?cPath=1_7&products_id=41

Rău de Spațiu Omul fără Nume

http://pavcon.ro/product_info.php?cPath=1_7&products_id=124


Fă-ți cont pe site-ul PAVCON și primești CADOU de bun-venit un audiobook în valoare de 27 de lei!

http://pavcon.ro/create_account.php

2 comentarii la „Bacalaureat 20-20

  1. O distopie drăguţă.
    Dar propaganda pro #rezist e bătătoare la ochi.
    E o povestire cu haz doar pe moment. Peste 10 ani vor fi necesare note de subsol cu explicaţii ca să fie înţeleasă.

    1. Peste 10 ani internetul va fi interzis, exact din motivele prezentate. Macar sa ne bucuram cat mai putem 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.