Publicat pe

Cât de răzbunător e Dracu’?

INTERVIU CU SCRIITORUL OVIDIU VITAN, autorul volumului ”Vendetta lui Ucigă-l Toaca”.

 

Î: Bună, Ovidiu! De unde ți-a venit ideea volumului cu acest titlu neobişnuit?

R: Anul trecut, editorul Constantin Pavel, stalker experimentat în Zona SF, a avut iniţiativa reunirii acestor texte disparate într-un volum, pe care l-a botezat cu titlul cel mai spectaculos dintre toate povestirile. Şi mă bucur de alegerea lui, pentru că nu îl văd ca pe un simplu artificiu de marketing, ci povestirea chiar livrează ce promite titlul: nu este o metaforă, nu este o figură de stil, ci chiar este vorba despre încercarea personajului menționat de a se răzbuna pe… (nu vă dezvălui pe cine, ca să nu vă stric surpriza)!

Cititorul povestirilor din acest volum, asemenea unui stalker strugațkian, va căuta în carte povestiri cu proprietăţi, sper eu, surprinzătoare, care să-i aducă profit, fie el şi doar în suflet. Astfel, el va găsi în volum, căutând pagină după pagină, texte care au mai fost publicate în reviste de SF – şi nu numai – în îndepărtata perioadă 1997-2000, când exista doar câte un computer cu internet în fiecare redacţie!
Pe lângă acestea, însă, cititorul mai poate descoperi şi un text publicat până acum doar online (“Country of The Dead”), în urmă cu câţiva ani, în era internetului pe toate calculatoarele; dar şi “Zarcă înregistrată”, apărut anul trecut, deja în era internetului pe toate telefoanele mobile.

Î: Care sunt temele prezente în volum?

R: Cea folosită predilect, fără neapărată intenţie, este legată de dispariţia dinozaurilor. Sunt înaintate cel puţin trei explicaţii pentru extincţia acestora, în povestirile „Mikrobiokratos” (varianta biologică: virusul mic răstoarnă brontozaurul mare… sau poate este exact invers?!), în treacăt în „Dosarele X-mas” (varianta mistică: oare dinozaurii să fi fost Uriaşii din Biblie, măturaţi de pe faţa pământului pentru că nu puteau visa?) şi, evident, „Vendetta lui Ucigă-l Toacă” (varianta militară: URSS-ul comunist, SUA decadentă şi Satana se ciocnesc cu rezultate previzibile – dar, vorba aia, cu dinozaurul ce-aţi avut?!). Care este varianta cea mai plauzibilă rămâne să stabilească cititorul…
Şi de la dinozauri, la zombi: când morţii vii invadează un oraş în SUA, în general urmează haos și distrugeri. Când ei pun însă stăpânire pe un sat în România, te poţi aştepta la caterincă! Vom vedea, de asemenea, mediul rural şi stilul de viaţă tradiţional zguduite de apariţia unui factor perturbator care le dă peste cap. Şi nu e neapărat vorba de zombi, pentru că nici armata şi presa nu vor face o figură prea bună!
Dar SF-ul nu înseamnă numai trecutul îndepărtat sau prezentul paralel; el are rază de acţiune şi asupra viitorului apropiat. De pildă, peste vreo două decenii, cea mai importantă competiţie sportivă va fi Campionatul de Branduri, iar România, exclusă din UE şi NATO din cauza opţiunilor electorale dezastruoase (sic!), va fi salvată de o multinaţională (în povestirea “Zarcă înregistrată”).
Dar şi mai aproape de noi, poate chiar mâine, omul de pe stradă va ajunge să posede în mod firesc superputeri, care însă vor încurca grozav planurile cuiva – ale cui şi pentru ce motiv meschin, vom afla din povestirea “Omul care a ucis pentru mândria rănită a lumii”!

Î: Cum se prezintă povestirile după 15-20 de ani de la prima apariţie?

R: Din fericire, au rămas SF: nu am mers în timp, nu s-a întâmplat niciun război atomic, nu au năvălit zombii şi nici nu stăpânim telepatia. Probabil, falia dintre realitate şi ficţiune se micşorează şi se şterge cel mai bine în “Nuclearth”, care acum 20 ani poate că părea SF pur, dar iată că, din păcate, nu mai e: în această povestire, România a devenit RSFS Rumînă, iar limba oficială, rusa – o perspectivă pe care în ziua de azi, la doi paşi de Odessa şi de Chişinău, o simţim mai puţin ca pe o distopie şi tot mai mult ca pe o ameninţare din ce în ce mai reală.

Î: În fine, o întrebare care mi-a stat pe limbă de când am văzut prima dată cuprinsul cărţii: de ce una dintre povestiri este în limba engleză?

R: Nu vreau să spun mai multe, dar, cine ştie?, poate există un anumit motiv pentru care vom afla explicaţia în următorul meu volum, care va apărea la editura Pavcon… Pe de altă parte, “Country of The Dead” este, în primul rând, un text care are mult mai mult farmec în limba engleză. Or, tradus, şi-ar pierde hazul, asemenea unui zombi fără dinţi!…

(Cartea ”Vendetta lui Ucigă-l Toaca” poate fi comandată de aici: http://pavcon.ro/product_info.php?cPath=1_7&products_id=41)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.