Publicat pe

Cristale

de László Tarkó

— Poliedru Asimetric, nu crezi că acum e puţin mai cald decât în urmă cu un minut?

— Mmmm, nu mi se pare. De ce ar fi mai cald? Suntem departe de orice stea şi nu simt că traversăm vreun nor de gaz sau praf.

Înainte de a spune încă ceva, adică înainte de a transmite un nou mesaj, Poliedru Asimetric se gândi puţin şi continuă:

— Poate ai, Cristal Albastru, vreo problemă internă, dar nu-mi imaginez care ar putea fi. Izotopii tăi radioactivi ar trebui să te încălzească tot mai încet, tot mai încet, tot mai încet, în niciun caz tot mai mult.

Cristal Albastru îşi schimbă puţin poziţia. Senzorii săi optici puteau acum vedea, mai mult sau mai puţin, toate Cristalele, chiar şi pe cele aflate departe, la distanţă de zeci de mii de kilometri.

— Se pare că m-am gândit prea mult timp sau prea intens la ceva!

— Ha! Asta ar fi chiar interesant.

Cristal Albastru şi Poliedru Asimetric ştiau că toate mesajele lor sunt auzite, adică recepţionate, aproape instantaneu, de toţi membrii grupului. Dar, deocamdată, nimeni nu comenta nimic.

După câteva secunde, Poliedru Asimetric puse întrebarea pe care doreau toţi să o transmită:

— Totuşi, Cristal Albastru, la ce te-ai gândit atât de intens în ultimul timp?

— La motivele Plecării noastre.

Brusc, din sute de direcţii, a venit acelaşi scurt mesaj:

— Fiecare cu motivul lui!

Spirală Lungă, aflat oarecum pe direcţia centrului Galaxiei, observă:

— Da, fiecare cu motivul lui, dar există un motiv direct al Plecării, acelaşi pentru toate Cristalele. Am plecat tocmai pentru că ne-am transformat în Cristale. Nu mai avem mâini şi picioare lungi sau scurte, avem muchii şi vârfuri…

— …eu am dorit să am şi suprafeţe rotunde…

— Nu mai avem o piele moale şi fină, colorată în fel şi chip, ci o suprafaţă dură şi lucioasă, transparentă vreo câţiva centimetri…

— …dacă n-ar fi transparentă, am putea face acum mult mai puţine lucruri…

— Nu mai avem ochi, urechi şi nas, avem tot felul de senzori minunaţi.

— Nu mai avem inimă şi sânge, ci plutoniu sau americiu şi curenţi electrici.

— Da, dar avem creier!

— Fără creier nu se poate!

— Nu mai mergem, nu mai alergăm şi nu mai folosim maşini ca să ne deplasăm de colo-colo pe pământ, în aer, în apă sau în cosmos. Zburăm printre stele şi chiar destul de repede.

Spirală Lungă dori să afirme el concluzia, ştiută de toţi:

— Într-adevăr, ne-am schimbat forma şi, pentru că ne-am metamorfozat astfel, trebuia să plecăm. Ce puteam face? Să rămânem pe ţărmuri, privind, milioane de ani, cum oceanele se retrag şi înaintează, cum îngheaţă şi se topesc? Să existăm în pământ, printre cristale naturale, la nu ştiu ce adâncime, împinse în toate direcţiile de curenţii fierbinţi ai magmei? Sau poate să privim din cosmos, de pe orbită, timp de o clipă pentru noi şi o eternitate pentru ele, viaţa fiinţelor cu mâini, gură, ochi şi inimă? Întrebarea ar trebui, deci, să fie “de ce am dorit Transformarea?” nu “de ce am dorit Plecarea?”. Cristal Albastru, te-ai gândit la toate astea?

— Cred că acesta e motivul încălzirii mele cu aproape două grade.

— Aşa este! aprobă cineva. În urmă cu mai mult de şapte sute de ani am trecut şi eu prin aşa ceva, dar nu vă spun acum cu cât m-am încălzit şi nici la ce m-am gândit atunci.

— De ce nu comunici ideile tale, Cilindru Con? Noi, toate Cristalele, am avea ce învăţa, sunt sigur. Eu am dorit să mă transform, deci să plec, datorită unei imense curiozităţi!

Din mii de direcţii a fost trimis acelaşi scurt îndemn:

— Fii mai explicit!

— Pe Pământ am cunoscut şi înţeles Universul, tot mai mult şi mai mult. Înainte de Plecare, oamenii foloseau deja instrumente formidabile. Puteau afla de la distanţă tot ceea ce aflăm şi noi acum, de aproape, despre stele şi planete, despre pulsari şi găuri negre, despre norii de molecule şi cristale, despre tot feluri de unde. Pe mine, însă, mă interesează viaţa, viaţa aceea pe bază de apă, cu fiinţe din carne şi sânge, cu ochi şi cu inimă, cu simţ tactil şi miros. Cu instrumentelor lor, oamenii nu vor descoperi nicăieri viaţa în afara Pământului.

— Eşti Cristal şi te interesează acest tip de viaţă?!

— Ştii bine că noi, Cristalele, putem creşte, într-un milion de ani, alte Cristale.

— Dacă ne putem înmulţi suntem şi noi vii, nu crezi? În plus, când primim energie din afară, structura noastră devine mai ordonată, nu mai dezordonată.

— Şi nu oricum mai ordonată, ci cum dorim noi! E clar, suntem fiinţe vii!

— De fapt, de ce crezi că vei întâlni vreodată, pe drumurile tale interstelare, viaţă… apoasă?

Mesajele plecau şi veneau, iar unele Cristale erau puţin mai calde decât înainte.

— De fiecare dată – continuă Cristal Albastru – când trec pe lângă o stea, la cincizeci de ani odată, caut să trec foarte aproape de cea mai promiţătoare planetă din sistemul stelei. Analizez, observ… Apoi schimb direcţia spre o altă stea interesantă. Până acum, nimic, nimic! Nici măcar viaţă cristalină! Dar am timp să caut!

— Toate suntem obligate să schimbăm direcţia când trecem pe lângă stele.

— Unele Cristale caută să menţină un drum cât mai drept. De ce? Nici ele nu ştiu!

— Altele au hotărât să se întoarcă, după mii de ani, spre Pământ! Imensă curiozitate?

— Şi astfel, mileniu după mileniu, ne împrăştiem treptat.

— Câte eram la Plecare?

— Milioane!

— Iar acum, am rămas în roiul nostru zeci de mii.

— Cât de bine te înţeleg, Cristal Albastru. Şi eu – acum ştiţi toţi numele meu – am plecat împinsă de o enormă curiozitate. Nu eram însă deloc preocupată, ca tine, de naşterea structurilor Universului, de modul lor de transformare sau de soarta lor finală. Vii sau moarte, pentru mine sunt totuna! Eram interesată, insuportabil de interesată, de ceea ce voi simţi ca… Cristal. De fapt, nu eram sigură că voi mai simţi ceva! Acum ştiu, dar sunt sigură că n-am aflat tot!

— Eu am plecat – interveni Tetraedru Înclinat – pentru că eram singur. Mai exact, singură. Înainte de Plecare am realizat multe lucruri importante în viaţă, importante pentru mine şi pentru alţi oameni. Poate din acest motiv am rămas singură sau poate fiindcă eram singură am realizat multe. Nu am înţeles niciodată exact. Iar când viaţa mi-a oferit ocazia să mă transform şi să plec… am plecat. Acum am sentimentul intens că nu voi mai fi nicicând singură. Vă mărturisesc secretul meu, pentru că, în câteva zeci de mii de ani, oricum va înceta să rămână un secret. Nu doresc sa mă îndrept spre o anumită stea, să ies din Galaxie sau să mă întorc spre Soare. Doresc să fiu mereu destul de aproape de un alt Cristal, nu vă spun de ce şi care anume Cristal.

De undeva, dinspre centrul roiului, un alt mesaj a atras atenţia:

— Eu am devenit bogat şi apoi sărac, în viaţa mea umană, destul de lungă, de trei ori! A treia oară mi-am spus “Destul! Ajunge!” şi am plecat.

Unul dintre Cristale îşi modifica frecvent strălucirea, poate dorind să atragă atenţia. Dar de ce să atragi atenţia astfel?

— Eu am plecat pentru că aici găsesc, nu foarte uşor, un lucru care pe Pământ este aproape de negăsit.

— Vid, imponderabilitate, raze gama?

— O fire curată, limpede şi… rece?

— Nu, eu caut Helium-3!

— Ai plecat pentru că doreşti să aduni în spaţiu Helium-3?! Este cel mai ciudat motiv pentru Plecare de care am auzit vreodată!

— Puteai să găseşti destul Helium-3 pe Lună.

— Da, dar ar fi trebuit să stau nemişcat o veşnicie!

Unul dintre Cristale tăcea. Era singurul din roi care avea trei nume, o combinaţie foarte ciudată, Aur Carbon Sodiu. Ştia că lipsa lui de comunicare, într-un grup în care fiecare consideră că are ceva de transmis, va atrage atenţia.

— Aur Carbon Sodiu, tu de ce te-ai transformat şi ai plecat? De ce taci?

După mult timp, Aur Carbon Sodiu consimţi să se conecteze.

— Eu am plecat pentru Ea. Înainte de Plecare, Ea a fost sufletul meu pereche. Ea nu mai este, am pierdut-o. Dar ştiu că, atâta timp cât va trăi cineva care va purta amintirea ei, Ea va exista. Iar noi, Cristalele, ne amintim totul, pentru totdeauna. Veşnic.


© Laszlo Tarko, 2018

© colectiasf.ro, 2018

Povestirile, articolele, eseurile și celelalte materiale publicistice de pe acest site sunt protejate de Legea Dreptului de Autor. Ele nu pot fi copiate și distribuite, pentru uz personal sau public, pe site-uri, bloguri ori pagini personale, fără acordul scris al deținătorilor de copyright!


Nuvela lui Laszlo Tarko poate fi cumpărată de aici cu o reducere de 25%!

Dialogul păsărilor

http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=132


Fă-ți cont pe site-ul PAVCON și primești CADOU de bun-venit un audiobook în valoare de 27 de lei!

http://pavcon.ro/create_account.php

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.