Publicat pe

Efecte

de Anamaria Borlan

— Dacă ești într-o bulă de aer, poți trece printr-o gaură neagră?

— Hmm. Depinde de bulă, depinde de aer și depinde de gaura neagră!

— Adică … mă refeream la … ăăă, dacă treci prin gaura de vierme, poți ajunge la o gaură neagră?

— Ce-i prostia asta? Sunt două concepții diferite. Gaura neagră este rezultatul unui colaps de stele. Gaura de vierme, da, poate trece printr-o gaură neagră, dar este o curbură spațio-temporală. Te poți trezi oriunde în altă parte …

— Dincolo de orizont?

— Care orizont? Vei nimeri într-o lume oarecare din multivers, unde vei da peste altfel de ființe, altă civilizație, altă cultură …

— Și nu ar fi interesant?

— Presupun că nu.

— De ce nu? Nu ai vrea să vezi lumi noi, lume nouă …

— Nu. Îmi ajunge că te am pe tine.

— De ce te superi pe mine?

— Nu sunt supărat. Nu pe tine.

— Pe cine, atunci?

— Pe … tot ce ni s-a întâmplat.

— Și, este rău ce ni s-a întâmplat?

— Mă bați la cap degeaba. Desigur că e rău!

— Îmi poți explica?

— De pildă, obsesia ta cu găurile. Negre, de vierme, de toate felurile. Nu ți-a ajuns odată?

— Odată? Adică … ăăă, am mai trecut vreodată printr-o gaură neagră?

— Nu, cap deștept ce ești! Am trecut printr-o gaură de vierme.

— Da? Am trecut? Când?

— Ce greu e cu tine. Se vede că ești un copil prostănac. În loc să crești, descrești. În loc să te maturizezi, te copilărești. În loc să-ți crească mintea, ți se împuținează.

— De ce vorbești așa despre mine? Am greșit cu ceva?

— Ah! De-aș putea fugi în lume!

— Într-o bulă de aer?

— Ai fost unul din cei mai mari și tari teoreticieni despre lumina colorată a stelelor binare.

— Stele binare? Ce-s alea?

— Două stele care se află în același sistem solar. Sau, fac schimb de masă și una devine o gaură neagră.

— Prin care trece o gaură de vierme? Care duce într-o altă lume? Mergem și noi? Da? Te rog? Să ne întâlnim cu diverse creaturi, de prin diverse lumi … să mă joc cu ei … n-ar fi interesant?

— Nu, nu ar fi deloc interesant! Ești o pacoste.

— Și ce-i cu lumina colorată?

— Uff … întinerești pe minut ce trece. Dezolant.

— Întineresc?

— Planuri simultane.

— Adică?

— Sunt prea bătrân și obosit să-ți mai povestesc despre propria ta invenție și teorie.

— Așa? Dar de ce ești atât de bătrân?

— Nu mai ții minte? Ai plecat. Să explorezi universul. Când te-ai întors, eu, care eram cu doisprezece ani mai tânăr decât tine, sunt acum cu cincizeci de ani mai bătrân.

— Dar pe tine cum te cheamă și cine ești?

— Eu sunt Johann. Fratele tău. Ai plecat să măsori frecvența undelor sonore și a imaginilor stelelor.

— Da?

— Eu am rămas să te aștept pe orbita exterioară. Am intrat într-o buclă de gaură de vierme. Care m-a purtat prin diverse spații și timpuri. Acum, suntem amândoi aici, după o sută șaptezeci și cinci de ani. Cred că, conform planurilor simultane, vom muri amândoi, în același timp. Eu bătrân. Tu tânăr.

— Aaa! Vorbești despre efectul Doppler?

— Da, Christian. Despre efectul tău.

— Habar n-am ce spui. Dar … dacă stau … și … mă gândesc … mai … bine … uite … mi-a venit … în … minte … o formulă …


Cărțile din Saga ”Aripile Albastre”, de Anamaria Borlan, pot fi cumpărate de aici:

http://pavcon.ro/index.php?cPath=1_27

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.