Publicat pe

Exercițiul de a muri

de Mircea Boboc

Pornisem la drum lung şi ce mă dobora mai tare decât arşiţa soarelui era singurătatea pustiului.

Mare mi-a fost bucuria când am zărit pe potecă un om ce mergea cătinel, cu o cruce-n spate, sprijinită de rucsacul pe care-l ducea pe-un umăr. I-aş fi ieşit mai repede în întâmpinare, dar din cauza oboselii am rămas locului, aşteptându-l. M-am prefăcut că mă odihnesc şi n-am îndrăznit să-l privesc prea mult, îndreptându-mi atenţia, pasămite, spre geanta mea neagră.

— Crucea asta, îmi spuse când ajunse în dreptul meu, o am de la cimitirul mai din vale. Da, continuă, ca şi cum simplul fapt că ne observasem fusese deja o introducere suficientă, oamenii de-acolo au refăcut mormântul cu monument, cheiţă, portiţă, tot ce trebuie. Şi nu le mai folosea crucea asta ruginită de fier, aşa că mi-au dat-o mie.

— Treaba-i bună, i-am zis, fără să-l întreb la ce-i trebuia lui crucea.

Am continuat călătoria împreună, fără să ne spunem numele, destinaţia şi alte lucruri lumeşti. Am împărţit, în schimb, ce aveam mai de preţ fiecare: eu o bucată de pâine, el o sticluţă de vin, pe care le-am pus la comun.

Seara ne-a prins tot pe drum, iar camaradul meu mi-a propus să înnoptăm sub un copac. Ne-am rugat împreună și l-am auzit spunând:

„Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte și iată, moartea îmi stă de față…”

Şi-n vreme ce mă întrebam cu ce să mă învelesc şi pe ce să pun capul ca să-mi fie mai comod, văd că omul scoate din rucsac două bucăţi de metal, pe care le asamblează într-o lopată complet funcţională, şi-ncepe să sape. Neobosit, tot dând pământul într-o parte, tot afundându-se, asudând şi refuzând să facă chiar şi cea mai mică pauză.

Într-un final, mulţumit de micul şanţ astfel improvizat, companionul meu înfige la capăt crucea de fier şi se aşează-n el, punându-şi mâinile pe piept.

― Fii amabil şi răstoarnă ceva pământ peste mine, ca şi cum m-ai înveli, mă roagă politicos.

Iar eu, în lipsă de orice altă reacţie, i-am dat ascultare.

— În sfârşit, niţică odihnă, mai zice înainte de-a începe un sforăit trepidant.

Dimineaţa m-am trezit cu puţin înaintea lui. Aparent, nu visasem această scenă. Parcă înghiontit de atenţia mea, văd cum pământul se dă în lături, pe măsură ce amicul încearcă să se ridice din… culcuş. Cu un zâmbet larg, priveşte spre soare şi se întinde de-i aud oasele trosnind:

— Eh… n-a fost să fie. Am apucat şi ziua asta, spune, în loc de bună dimineaţa.

Toate zilele cât am călătorit cu acest prieten, fie că dormea noaptea sau la amiază, pe câmp sau în pădure, omul îşi săpa groapa aşa cum oricine altcineva şi-ar face patul.

Cum întrebările erau de prisos, i-am respectat obiceiul ca atare, devenindu-mi curând ceva obişnuit. Până într-o dimineaţă, când omul, prea somn fiindu-i, nu s-a mai trezit ca să-i zâmbească soarelui.

Eu însumi, stors de energie şi de pierderea suferită, am simţit că și a mea călătorie se apropie de sfârşit. Și am ajuns, iată, acasă.

Am învârtit cheia în uşă, am intrat în apartament, m-am schimbat, am hrănit vrabia, animalul meu de companie care, minune!, încă era în viaţă, în pofida îndelungatei mele absenţe. Apoi am făcut un duş şi m-am pregătit de somn. Ah, ce bine e la căldură! Mi-am făcut patul, apoi rugăciunile. M-am întins, dar nu mai stăteam comod pe vechea mea pernă. Probabil că mă obişnuisem să dorm fără. Aşa că am scos-o de sub cap şi mi-am pus-o la căpătâi, în picioare, rezemată de spătar. Am dat să mă învelesc şi am apucat de colţul plapumei… dar în loc să simt textura moale şi mătăsoasă a acesteia, m-am trezit strângând între degete un pumn de ţărână…


© Mircea Boboc, 2018

© colectiasf.ro, 2018

Povestirile, articolele, eseurile și celelalte materiale publicistice de pe acest site sunt protejate de Legea Dreptului de Autor. Ele nu pot fi copiate și distribuite, pentru uz personal sau public, pe site-uri, bloguri ori pagini personale, fără acordul scris al deținătorilor de copyright!


 

Fă-ți cont pe site-ul PAVCON și primești CADOU de bun-venit un audiobook în valoare de 27 de lei!

http://pavcon.ro/create_account.php

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.