Publicat pe

Intră în ”Hora hoiturilor”…

de Ovidiu Vitan

Seismele, violenţa politică, accidentele, în general dezastrele, odată pogorâte asupra unui oraş sau a unei ţări, nu mai pot fi evitate. Dar undeva, departe, în faldurile viitorului, se ascund asedii şi catastrofe pe care, cu siguranţă, le putem împiedica. Este, îmi imaginez, unul dintre motivele pentru care editura Pavcon a iniţiat cathartica serie de romane ”România sub asediu” (RSA), în care scriitori din mai multe oraşe ale ţării îşi imaginează asedierea urbelor natale şi lupta împotriva acestor nenorociri, totul în cheie SF: de la aurolaci cu superputeri, la animale însetate de sânge, imaginaţia fecundă a autorilor de SF a prăvălit asupra orașelor tot felul de belele ingenioase – şi, sper din toată inima, şi rezolvări la acestea!

În ceea ce mă priveşte, în romanul „Hora hoiturilor” voi onora oraşul natal, Bucureştiul, cu o invazie de zombi, care va fi văzută nu numai prin ochii cetăţeanului de pe stradă, dar şi prin cei ai puterii politice, care va încerca să se folosească de această nesperată pleaşcă pentru a-şi atinge propriile scopuri. (E adevărat, asediul capitalei a mai fost abordat de cel puţin un autor în cadrul acestei serii şi sigur va mai pătimi şi sub pana dezlănţuită a altora, însă oraşul acesta are atâtea belele, încât e loc pentru toţi scriitorii care vor să-l distrugă în scop didactic!)

Să nu ne temem însă că Bucureştiul e vizat de prea multe invazii şi catastrofe în ficţiune, pentru că nici în realitate nu stă mai bine: după cum ziceam, s-au prăbuşit clădiri din cauza spasmelor pământului, s-a deschis focul pe stradă împotriva populaţiei, au izbucnit incendii violente în încăperi pline cu tineri. La următorul cutremur mare va muri lume, la următorul incident la metrou va muri lume, la următoarea recucerire a democraţiei e posibil să moară lume. De aceea, parcurgerea acestor pagini, citirea acestor aventuri, cunoştinţa cu aceste personaje poate ne vor da curaj în viaţa reală ca, atunci când situaţia pare fără ieşire, să nu ne pierdem speranţa şi, totuşi, să ne salvăm. Pentru că, deşi într-o perioadă istorică aparent liniştită, Bucureştiul este şi în realitate sub asediu: al politicului, al incompetenţei, al înapoierii, al populismului, al hoţiei, al imposturii, al comunismului care se ţine cu dinţii să nu moară…

Aceasta este şi atmosfera diafană în care are loc acţiunea romanului „Hora hoiturilor”, în care scriitorul Radu Avram, revoluţionar de fotoliu şi mâncător de comunişti pe pâine de sub pătură, propovăduieşte implicarea scriitorului în viaţa cetăţii. Lucru pe care îl va regreta însă când, brusc, se va pomeni implicat până la gât!, atunci când, în buna tradiţie a zădărniciei româneşti, Piaţa Victoriei, denumită aşa din recunoştinţă pentru soldaţii care au înfruntat puhoaiele Semilunei, la 1877, va deveni locul în care bucureştenii se vor vedea nevoiţi să înfrunte puhoaiele de morţi vii. Dar va fi aceasta, pentru Bucureşti în general, o catastrofă? Depinde cum privim problema! „Fate is not without a sense of irony”, spunea sfătos Morpheus, în „Matrix”. În romanul de faţă, ironia sorţii va fi că, deşi invadat de hoardele de zombi, Bucureştiul va trăi apocalipsa în felul lui (şi veţi vedea în carte în ce sens), deoarece bucureştenii sunt obişnuiţi de mult timp să trăiască şi să lupte cu momâi inerte care au pus mâna pe capitală, le vor creierul şi viaţa şi distrug oraşul ăsta care, cu toate defectele lui şi cu mizeria din el, este, totuşi, oraşul nostru de suflet!


Fii printre primii care intră în posesia cărții, cu autograful autorului, precomandând-o de aici:

http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=183

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.