Publicat pe

Legea arestării universale

de Ovid Vitan

George sări de la birou, dărâmând fotoliul pe care stătuse până atunci. Nu putea fi adevărat!

Urâse întotdeauna dictatura. Mânca dictatură pe pâine – dimineaţa, la prânz şi seara – şi nu zicea nu nici vreunei gustări intermediare! Iar partidul aflat la putere, se ştia prea bine, se trăgea din partidul care exercitase dictatura, ulterior lepădându-şi pielea compromisă şi devenind un monstru şi mai puternic, clădit pe minciună. De aceea, George nu îşi imaginase vreodată că liderul partidului, Oliviu Dragomir, putea spune adevărul şi, ca urmare, când acesta scăpase şi informaţii reale, George nu îl crezuse.

Acum, însă, privind ecranul din faţa sa, nu mai putea nega evidenţa: de data aceasta, Oliviu Dragomir nu minţise. Iar asta schimba totul, îşi spuse George, parcă abia acum începând să se îngrozească.

Auzi soneria telefonului – îşi dădu seama – abia a cincea sau a şasea oară.

– Te uiţi la televizor?! răsună vocea surescitată a lui Paul, prietenul său.

– Nu, mă uitam la institutul de geomagnetism, a apărut o…

– Este revoltător! Au arestat-o pe Codrea!

– Poftim?! Pe şefa Parchetului Contra Mitei? De ce?

– Nu ştiu, dar vino în piaţă! Trebuie s-o apărăm pe Codrea!

– Paul… Nu vin în nicio piaţă.

– Poftim?! Cum nu vii?

– Nu mai are rost. Dragomir a avut dreptate!

– Eşti nebun?! Te-ai dat şi tu cu ei?!

În altă situaţie, ar fi zâmbit cu gândul la duşmănia feroce, înverşunată şi frumoasă din sufletul prietenului său; acum însă era mult prea agitat. Aprinse televizorul şi, previzibil, Oliviu Dragomir umplu ecranul, etalându-şi pilozitatea facială cu mândria cu care starletele porno îşi lasă, pe pubisul bine îngrijit, un ciuf ironic:

– …acţiunile Parchetului Contra Mitei au avut ca scop discreditarea partidului, fiind conduse de Liliana Codrea la ordinul şi cu finanţarea unor anumite forţe externe. Campania a vizat, de asemenea, arestarea liderilor partidului, acuzaţi pe nedrept de furt, trafic de influ…

Dragomir se întrerupse brusc, uitându-se în spate, de unde începuse să se audă o rumoare ce creştea în intensitate; apoi, în cadru, lângă liderul partidului, apăru Liliana Codrea.

– Ce se întâmplă? transpiră Dragomir. Această persoană a fost arestată, de ce o văd liberă?!

– Greşiţi, zâmbi femeia. Liliana Codrea a fost arestată. Eu nu sunt Liliana Codrea.

– D-dar cine sunteţi?

– Eu sunt Liliana Codrea.

Oliviu Dragomir era complet descumpănit. Apoi holbă ochii şi mai mari: în cadru apăru şi Liliana Codrea. După care grupul se îmbogăţi cu Liliana Codrea. În jurul lui Dragomir erau acum trei Liliane Codrea. Pardon, patru: li se alătură încă o Liliana Codrea. Ecranul fu umplut apoi de un grup de şase persoane – mai exact, era vorba de Liliana Codrea, Liliana Codrea, Liliana Codrea, Liliana Codrea, Liliana Codrea şi, poate şocant, Liliana Codrea! Regia de platou comută pe o cameră panoramică şi întreaga Românie putu vedea cum, în curând, studioul şi Oliviu Dragomir, care dădea din colţ în colţ, fuseseră cotropiţi de cel puţin 50 de procurori-şefi ai Parchetului Contra Mitei. George, însă, deja înţelesese de unde veneau aceștia şi izbucni într-un râs isteric.

– Dle Dragomir, minţiţi lumea de zeci de ani, de când aţi intrat în politică şi afaceri. Zilele trecute aţi spus, însă, pentru prima dată, adevărul – că există o ţară paralelă. Da, e adevărat, există o ţară paralelă – într-o lume paralelă! De fapt, există miliarde de ţări paralele şi lumi paralele. Iar Lilianele Codrea din acestea se revarsă acum în lumea dvs.

– Dar cum e posibil?!

– Probabil minciunile dvs. sfruntate au creat, în timp, o tensiune existenţială atât de mare încât realitatea, tensionată aproape de punctul de rupere, stătea să cedeze. Iar când aţi spus şi dvs. o dată adevărul, structura realităţii a cedat şi s-a creat o breşă prin care se poate călători între lumile paralele.

– Vă bateţi joc de mine?!

Liliana Codrea izbucni în râs.

– Bineînţeles! Am ajuns aici datorită tehnologiei.

Un hohot de râs cuprinse ţara. George deja se tăvălea pe jos.

– Bine, dar… înseamnă că undeva, acolo, există şi miliarde de Oliviu Dragomir, care vor veni să mă salveze şi să vă aresteze!

– Dle Dragomir, spuse ea, mustăcind, nu are cine să vină: în tot universul, Oliviu Dragomir a fost arestat şi condamnat la ani grei de închisoare. Aici e singura lume paralelă în care Oliviu Dragomir se mai află în libertate.

– Asta este o porcărie!!!

– Chiar mai mult decât credeţi! zâmbi amuzată Liliana Codrea.

– O să lupt! O să mă apăr! O să…

– Nu vă mai obosiţi, îl întrerupse cu calm procurorul-şef, făcând, în acelaşi timp, un semn discret cu mâna unor ofiţeri din spatele lui Dragomir. V-am arestat de miliarde de ori, vă ştim stratagemele şi şmecheriile din tot universul!

– Ah, deci acum sunt răul suprem, un fel de diavol… încercă Oliviu Dragomir o diversiune.

– Nu mă gândisem, dar dacă tot aţi zis…

Brusc deveni serioasă. Spre nedumerirea ţării, se întoarse parţial, ridică încet un picior… şi îi trosni un mawashi-geri în piept lui Dragomir, proiectându-l în braţele ofiţerilor:

– Paşol na turbinca!

 


Povestirea de față este o operă ficțională, o parodiere a uneia dintre realități. Chiar dacă poate exista o asemănare cu persoane reale, din realitatea noastră de zi cu zi, ea este întâmplătoare și trebuie considerată ca atare.

Un comentariu la „Legea arestării universale

  1. Nu văd nicio asemănare cu realitatea. Poate într-o țară paralelă. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.