Publicat pe

Musca

de Victor Martin

Scriitorul întrerupse lucrul şi înjură. Musca se plimba de la un capăt la altul al camerei, făcând un zgomot asurzitor. Obraznică, i se aşezase, de câteva ori, chiar pe chelie.

Scriitorul deschise fereastra şi încercă s-o dea afară cu un prosop; nu reuşi decât să facă frig în casă şi să verse ceaşca de cafea peste manuscrise.

Enervat de insucces, închise fereastra şi se aşeză la birou începând să răsfoiască „Revista fenomenelor anormale”.

„Îmbunătăţirea nivelului de trai prin metoda imaginaţiei”, „Câteva metode mecanice de înlăturare a pericolului ca ştiinţa să-l domine pe om”, „Minunea de la Mânăstirea Neamţ: preşedintele unei ţări est-europene s-a trezit vorbind două limbi străine”, „Catarii, iniţiaţii Europei, l-au văzut pe preşedintele României de mâine”, citi el cîteva titluri.

Plictisit, lăsă revista, încercând să se concentreze asupra paragrafului abia început. Citi ultima pagină şi, când îşi intră în mână, constată că nu mai scrie pixul; îl desfăcu, suflă în pastă, o încălzi între palme, o frecă, dar nimic. Încercă o a doua, o a treia, dar toate pastele, cu toate că erau noi, cumpărate chiar cu două zile în urmă, se încăpăţânau să nu scrie.

Îşi luă adio de la lucru şi se gândi să iasă la o bere.

Căutându-şi pantofii, constată că fotoliul în care se aşezase şi biroul nu se mai găseau pe parchet sau covor, ci la o înălţime de câteva palme, în aer. În aceeaşi situaţie se aflau şi biblioteca, patul şi lampadarul cu picior.

Papucii, un negru din material plastic cu ceas, pantofii şi alte obiecte mărunte rămăseseră, împreună cu covorul, pe parchet.

„Penibil”, îşi spuse privind musca ce se rotea sub plafon sau bâzâia descriind cercuri largi în jurul lustrei.

O văzu cum se plimbă pe o filă de manuscris şi încercă s-o omoare cu revista, ocazie cu care reuşi să lovească din nou ceaşca de cafea, abia umplută. Ceaşca se răsturnă de pe birou şi se opri exact la înălţimea la care se ridicaseră mobilele, spărgându-se de ceva invizibil.

În timp ce scriitorului îi creştea furia, musca se plimba de-a lungul literelor de pe un manuscris, ignorând braţul care mătură o jumătate de metru de dicţionare, aşezate pe colţul biroului, în încercarea de a prinde un calendar în cădere.

„Nu mai alerga, bă, după navă!” auzi în timp ce se pregătea pentru un nou asalt.

Se opri la mijlocul gestului, căutând să-şi dea seama dacă a gândit el fraza sau a auzit-o.

„Urâtă trebă, îşi spuse neajungând la nici o concluzie. Asta nu mi-aş fi imaginat…”

Atent la musca ce se plimba liniştită pe o coală albă lăsând în urmă litere necunoscute, nu realiză decât târziu că soneria de la intrare suna în disperare.

În cadrul uşii, poştaşul se lupta cu un val de muşte. Îl năpădiseră; unele i se plimbau pe faţă, altele îl pocneau în frunte ricoşând, iar restul îl muşcau de mîini şi de gât. Încerca, fără nici un rezultat, să le alunge cu şapca.

— Sări, domne! Fă ceva! strigă schimonosindu-se, cu faţa scăldată de sudoare.

Părul negru şi unsuros îi căzuse pe frunte, râdea dement şi se scutura într-un dans grotesc; muştele îi pătrunseseră sub cămaşă.

Când scriitorul realiză situaţia şi se hotărî să intervină aducând o cană cu apă din bucătărie, muştele părăsiră lupta.            Strîngându-se într-un roi dens, globular, coborâră pe scări, dispărând în câteva secunde.

— Doamne, spuse poştaşul ştergându-se de apă şi transpiraţie, e sfârşitul lumii. E Apocalipsa lui Ion…

— E inexplicabil, spuse scriitorul aducînd banii pentru abonamentul Radio-TV şi o sticlă cu ţuică, dar pe mine nu m-au atacat. La mine a pătruns numai una. Mă persecută cu bâzâitul ei scârbos; n-am reuşit s-o omor.

— E Apocalipsa, îţi spun eu. N-am văzut niciodată muşte în frigul iernii. Nu mai pun la socoteală că s-au organizat aşa bine şi m-au atacat. Îţi spun eu: ne ducem dracului!

Trase o duşcă, se mai linişti, îşi vârî bacşişul în buzunar şi se depărtă închinându-se. Coborând scările, privea atent şi speriat în jur, pregătit să fugă la timp, în caz de pericol.

Scriitorul închise uşa şi văzu că lucrurile se aşezaseră, din nou, la locul lor; lampadarul era răsturnat şi se rupsese un picior de la pat.

Musca zbura liniştită dintr-un colţ în altul al sufrageriei. Nu avu timp să se gândească ce ar fi mai bine, să reînnoiască atacul sau să se îmbrace şi să meargă la o bere, deoarece sună telefonul.

— Domne, sunt îngrozit, auzi el vocea vecinului de deasupra, aşa ceva nu am mai pomenit. Podeaua mea s-a ridicat şi mi-a făcut praf mobilele. Tavanul dumitale s-a ridicat?

— Nu, răspunse scriitorul privind în sus. La mine s-au apucat mobilele să plutească în aer. Acum, s-au aşezat la loc.

— E mai bine să-ţi plutească decât să ţi se zdrobească de tavan. Mai am o grămadă de rate de plătit. E scandal… Ce-ţi pasă, nu eşti însurat. Aş vrea să vezi şi dumneata o nevastă urlând că divorţează, o soacră care sparge vasele şi un copil care plânge tot timpul… Nu avem nici înălţimea necesară să circulăm.

— Mergeţi aplecaţi, sugeră scriitorul.

— Uşor de zis. Ce se face în astfel de situaţii?

— Nu ştiu. Cred că ar fi bine să vă aşezaţi la o cafea.

— Domne, îţi baţi joc de mine?! Asta îmi putea trece şi mie prin cap, spuse trântind receptorul.

Scriitorul se îmbrăcă, îşi puse căciula, eliberă yala şi ieşi trăgând uşa.

„Ciudat, gândi aşteptând liftul şi fluierând amuzat, eu nu am telefon. Fără pile, pot să stau eu mult şi bine să-mi aprobe ăştia montarea unui post telefonic.”

Urcă în lift gândindu-se că, uneori, imaginaţia îţi joacă feste foarte urâte. Când s-a dus la revistă cu o proză în care prezenta o revoluţie comandată prin mass-media, s-au stricat cu toţii de râs recomandându-i să consulte un psihiatru până nu vin „ăia” cu medicul lor să-l invite la o consultaţie gratuită.

„Dacă le duc o proză în care mobilele stau în aer, muştele se organizează în roiuri şi podelele de bloc glisează, ce vor zice?!” se întrebă ieşind în frigul de afară.

Îşi încheie haina şi ridică gulerul.

„Ciudat, îşi spuse. Foarte ciudat. Și liftul a luat-o din loc. Ultima dată când a mers, a fost acum doi ani.”


© Victor Martin, 2018

© colectiasf.ro, 2018

Povestirile, articolele, eseurile și celelalte materiale publicistice de pe acest site sunt protejate de Legea Dreptului de Autor. Ele nu pot fi copiate și distribuite, pentru uz personal sau public, pe site-uri, bloguri ori pagini personale, fără acordul scris al deținătorilor de copyright!

Romanele semnate de Victor Martin pot fi cumpărate de aici, cu o reducere de 20%!

Noaptea orașului ilustrat

http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=186

Parlamentul

 


Fă-ți cont pe site-ul PAVCON și primești CADOU de bun-venit un audiobook în valoare de 27 de lei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.