Publicat pe

Noaptea orașului ilustrat…

de Victor Martin

Am putea defini literatura ca fiind orice ar vrea fiecare să spună și nu spune.

Sunt foarte multe adevăruri jenante care trebuie spuse. Până la urmă, cineva trebuie să le spună și pe acestea. Asta, dacă vorbim în mod direct despre ele, cum se întâmplă în mainstream.

În literatura science fiction, e altfel. Scriitorul de science fiction e numit și scriitor de anticipație, deci se ocupă cu anticipațiile și trebuie să anticipeze. Eu, din 1990 încoace, tot anticipez ceea ce vedeți dumneavoastră că se întâmplă acum. Faptul că realitatea a venit din urmă și a trecut în fața realității imediate, nu face din romanul „Noaptea orașului ilustrat” un roman de actualitate.

Dacă luăm numai titlul, unde apare cuvântul „noapte”, și tot ne plasăm într-un viitor tot mai incert, unde cufundarea Pământului într-o noapte veșnică și rece e mai mult decât o posibilitate. Eu am ales o noapte a unui oraș ilustrat, mai puțin rece și mai puțin veșnică. Fiecare personaj așteaptă să se întâmple ceva și să se facă din nou ziuă. Deoarece tot ce se întâmplă rău are un iz politic, metaforic, avem de-a face cu o noapte a politicii, până la o „noapte politică”.

Toată acțiunea duce spre aceeași idee: politica se demonetizează și nu ne mai putem salva decât prin gândire.

Dacă acum suntem pe punctul de a trece de la „analfabetismul funcțional” la „analfabetismul multifuncțional”, într-un viitor, gândirea va trebui să revină în prim-plan și să salveze tot ce am reușit să facem fără a ști prea bine.

O societate în care toți oamenii au păreri și toată lumea știe totul, e o societate ipotetică. Dacă aceste păreri sunt exprimate sforăitor, pe mai multe pagini, ca niște eseuri ad-hoc, face ca demagogia exacerbată să fie una dintre temele acestei cărți, o temă între foarte multe altele.

Sunt foarte multe teme de actualitate, iar acestea sunt abordate de foarte mulți ani încoace. Nu existența lor m-a interesat, ci modul de abordare. Cartea e plină de butade, paradoxuri sau aforisme, lucru care o face să fie citită cu lupa și cu pixul în mână.

Dacă voiam să scriu o carte de aventuri, scriam o carte de aventuri. Era foarte ușor să fac lucrul ăsta, dar am preferat tot timpul un drum presărat cu capcane și mi-am consolidat stilul în acest sens. Am vrut ca, atunci când cineva deschide un roman de-al meu, să-și dea seama că eu am scris acel roman și nu altcineva.

Titlurile cărților le pun în așa fel încât să anunț de la început tema principală abordată, nu ideile. Într-un roman numit „Monede de sticlă” tema este o lume bazată pe siliciu. Într-un roman numit „Lenea”, tema principală e, evident, lenea. Într-un roman numit „Parlamentul”, tema este un parlament de aici și de pretutindeni. Într-un roman numit „Revoluția”, vorbesc, desigur, despre ultima revoluție petrecută la noi. Într-un roman numit „Cartea fantomă”, tema principală este condiția cărții și balansul imaginație-realitate.

Ideile fiecărui roman le puteți găsi în fiecare dintre frazele cărților mele, așa cum le găsiți și în fiecare dintre frazele acestui roman: „Noaptea orașului ilustrat”. Fiecare frază e o lume, o lume mai mică într-o lume mai mare, care este romanul.

Tema cărții de față este: noaptea sâcâitoare a unui oraș, unde personajele, pentru a fi promovate, sunt înghesuite într-o lume unde devin informație și, pentru asta, sunt făcute afiș, la propriu.

În fond, cine poate să ne spună ce este imaginație și ce este realitate, ce este minciună și ce este adevăr? Dacă romanul „Noaptea orașului ilustrat”, prezentat acum de editura „PAVCON”, este imaginație sau realitate, puteți judeca și singuri.


Romanul ”Noaptea orașului ilustrat” poate fi comandat, cu o reducere de 20%, de aici: http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=186

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.