Publicat pe

Re-Venirea

de Aurel Cărășel

În anul 19.881 EC, a fost consemnată cea de-A Treia Revenire a umanității către leagănul ei – Therra. A umanității, nu a oamenilor. Pentru că multilogismele celor patru Cvartoni-Q, aflați în linia succesiunii de comandă a Administrației Spațiale, demonstraseră, cu două secole mai înainte de inițierea re-Contactului, că în Universul cunoscut nu mai existau oameni, ci numai continue și bulversante transformări ale eugeniilor umanității, călătoare printre stele și linii temporale.

Singura structură de percepere, identificare și înregistrare a entităților inteligente extrasolariene, Domul Concav (un grilaj de clonizi de pază), se găsea inserată între particulele magnetice ale fluxului ce pornea din astrul Sol, străbătea Sistemul în linie aproape dreaptă, până la Saturn, se răsucea în jurul axei și devenea un evantai curbat peste marginile fostei sfere Dyson, se întindea până dincolo de marginile Norului lui Oort, se încrusta în cea de-a patra Secvență de Curbură a cuantumului Spațiu-Timp și trecea în sub-Univers, pentru a se inculca pe rădăcinile zonei învelite la suprafață și a forma, astfel, oul energetic perfect. Structura devenise prointeligentă, în urmă cu 5700 de ani, și depășise standardul QI impus de umanitate IA-urilor autoconcepute pentru admiterea în confederalitate în anul 16.002 EC, când crease barierele Serverus H-O-H-0000, capabile să identifice inteligențele nonbiologice și metabiologice și să traducă în limbaj chimic intențiile lor, în cadrul traseelor care intersectau ovalul mișcării de apropiere dintre Sol și Pladentarius.

Cvartonii-Q admiseseră posibilitatea matematică a colonizării Galaxiei, în trei valuri succesive, toate pornind de la acel îndepărtat an 440 EC, când astronavele din seria Euterpe atinseseră Micul Nor al lui Magellan, fiind capabile să-și producă propriile găuri de vierme, în timpul zborului. Dar ipotezele matematice răspunseseră afirmativ numai la întrebarea dacă faptul în sine era posibil. Calculul probabilităților nonredundante demonstra că această linie de dezvoltare se putea imprima în textura temporalității undeva între gradienții cronozofici 35.880 și 112.113. Ori a Treia Revenire avusese loc în 19.881 EC, o improbabilitate atât de acută, încât se automula pe stadiul de imposibilitate. Dar clonizii de pază le semnalau, totuși, prezența între Discul Împrăștiat și Centura Kuiper. Deci existau, anulând evidenta improbabilitate. Asta însemna sau că matematicile oroidale, descendente îndepărtate din linia celor nonaristotelice, atinseseră un prag insuportabil în linia teoretizării, sau că, uneori, realitatea materială nu se suprapunea exact peste cea virtuală, generată de Autoemulatorul jovian, încă din anul 12.669 EC.

În fața evidenței postraționale, cei patru Cvartoni-Q au hotărât crearea unei linii de ghidaj, între marginea inferioară a Discului Împrăștiat și Excrescențele lui Mercur. Indicațiile de traseu și de subspațiu au fost emise în toate tipurile de limbaj cunoscute, de la cele cu desăvârșire dispărute, aparținând umanității precosmice, până la cele metadivagante în direcția spectrelor Ovsen și la fonicele de tip fagure, tunel și multifonie nonsenzorială. Dar cele zece segmente eugenice, care foloseau energia generată de vibrația periodică a stringurilor pentru a executa salturi controlate prin curburile spațiu-timp, nu au părut să observe nici linia și nici indicațiile de traseu. S-au oprit, pur și simplu, în apropierea  Cercului Vassari/Helmuth/Ming, conceput în anul 14.456 EC de către a-șasea-evoluție-Energ, pentru marcarea prin unde pseudoseismice a teritoriului colonizat de QI-Rațiune, au răvășit energiile locale prin conturarea unei găuri albe inverse și au început să contureze din resturile lor un obiect metalic fusiform, pe care l-au expediat în direcția planetei Neptun, pe o traiectorie pulsatorie.

Cvartonii-Q au decis că structura presupunea toate caracteristicile unui mesaj hiperclasic și nu constituia o amenințare la adresa stabilității subspațiale și nici la aceea a fluxurilor de energie dirijată, care operau de-a lungul și de-a latul Sistemului. Așa că au permis înaintarea acestuia către punctul ales. Distanța a fost parcursă în aproape doi ani therrani, deoarece obiectul se deplasa cu o două treimi din viteza luminii, răstimp în care toate tentativele de a stabili o legătură comunicațională au eșuat. Rând pe rând, miconii de pe Titan (structuri nonbiologice vii, atașate Domului Concav), energoidul Enola Nihon, de pe Hydra, și urmele prointeligente, rămase în urma lui Codinus 0001, în jurul satelitoidului Maximus, au semnalat apariția „zgârieturilor de nonspațiu”, apărute în urma pulsațiilor de deplasare a obiectului. Pentru că nu purtau în ele marca energiei negative, au fost considerate simple reziduuri mecanice, rezultate ale interacției dintre materia obiectului și aceea aspațiului.

În 19.883 EC, obiectul fusiform s-a înscris pe o traiectorie stabilă, în jurul satelitului neptunian Nereid și a început să capteze, într-o microplasă gravitațională, toate resturile satelitare din jurul său. În scurt timp, s-a învelit într-un cocon de materie reziduală compactă, care l-a ascuns observațiilor în spectrul vizibil. După încă o jumătate de an therran, în care Cvartonii-Q au considerat că era mai bine să-l supravegheze de la distanță, până ce va fi ajuns singur la concluzia că era pregătit să comunice, plasa reziduală s-a transformat, treptat, într-un cocon de energie, iar obiectul a dispărut definitiv în interiorul emisiei fotonice. Un euoforon de întâmpinare l-a identificat, o secundă-standard mai târziu, pe o peninsulă de pe Therra, considerată, în preistorie, leagănul zborurilor cosmice. Obiectul fusiform s-a deschis, în fața euforonului, asemenea unei păstăi vegetale, și a lăsat să iasă din interiorul său trupul unui bărbat, asemănător celor din miriadele de imagini, depozitate în Colecționaria. Bărbatul, de rasă albă, europeană, cu ochi albaștri și părul negru, s-a înclinat în fața trimisului de întâmpinare și i s-a adresat într-un limbaj complet necunoscut. Analiza poeseomantică, întreprinsă de Cvartonii-Q, a demonstrat că era un dialect al anglotildei, ultima limbă oficială vorbită în Sistemul Sol, mai înainte ca Administrația Spațială să accepte fonemele betametrice în comunicarea de la entitate la întreg.

Bărbatul spusese, cu un singur cuvânt, o întreagă istorie a rasei umane, pornită să cucerească Galaxia, evoluțiile pe care le suferiseră, în decursul celei mai îndelungate călătorii, proiectată de vechea Administrație – în 8.915 EC grupul-surogat Codinus 0001 părăsise Sistemul Sol, în direcția Sistemului binar Capella, primul pas din miile ce aveau să-i urmeze în drumul către centrul Galaxiei. Istoria rasei se suprapunea perfect peste aceea a transformărilor. Pentru că fiecare salt prin binomul spațiu-timp conducea, automat, la o mutație, în chiar interiorul unei singure generații. Înțelegând impulsul evolutiv impus de transformări, în direcția dezindividualizării și a creșterii unei unice conștiințe operaționale, oamenii-Codinus au generat un proiect de salvare a individualității, menit să mențină în memorii autogenerative construcția completă a unei ființe umane, existentă în momentul acela. Până la cel de-al 12-lea salt, la granița gravitațională a planetei Epsilon Eridani b, înainte de accelerarea către Fornax, proiectul a devenit realitate operațională – un bulgăre de metale grele, aflate într-un compost de radiații centrifuge, orientat să se așeze în cadrul unei matrice materiale preconcepute, în momentul în care va fi întâlnit anumiți factori cosmici, care să-i permită să identifice Sistemul Sol și, ulterior, planeta Therra.

Acest lucru tocmai se întâmplase, iar bărbatul alb solicita imperios, în acea limbă străveche, dreptul de a se adresa oamenilor, urmași ai celor rămași între limitele Sistemului Sol, după plecarea ultimelor expediții galactice de anvergură.

Cvartonii-Q s-au văzut puși în imposibilitatea de a răspunde afirmativ unei astfel de cereri. Ultimele individualități umane, păstrând caracteristicile fizice, pishice și energoidale ale rasei ce-și transferase complet existența pe alte suporturi de susținere a vieții, erau nemuritorii, conduși de celebrul rebel Nicholas Flamen, cel care în 6787 EC solicita vechii Administrații revenirea în Sistemul Sol, după aproape trei milenii de exil politic și religios. Respingerea solicitării făcuse, însă, din grupul nemuritorilor niște călători fără adresă. Nimeni nu știa unde s-ar fi putut găsi, după scurgerea a peste 12 milenii. Ce fel de contact dorea reprezentantul umanoid al urmașilor grupului-surogat Codinus?

După cinci milisecunde de contabilizare a tuturor părerilor multilogismelor structurale, care umpleau matricea acelui segment galactic, Cvartonii-Q au răspuns negativ solicitării și au adresat, la rândul lor, propria solicitare de contact direct, cu eugeniile care trimiseseră emisarul. Bărbatul-alb-suport-de-contact a țuguiat buzele, într-o schimă complet necunoscută receptorilor-interpretativi ai Cvartonilor, apoi a adresat prima solicitare bulversantă: putea să ia contact cu un reprezentant al Bisericii Creștine? Biserica Creștină Universalistă s-a autodesființat încă de la începutul mileniului al III-lea EC, au răspuns Cvartonii-Q. Religia nu mai există ca stare în sine, ea este parte componentă a structurii multiplicităților postumanitate.

A urmat a doua solicitare bulversantă: îl găsise umanitatea individualistă pe Dumnezeul Creator? Era acesta disponibil pentru comunicare? O secvență fractală a multilogismelor s-a scufundat pentru o milionime de secundă în cuantumul religios, depozitat în superficilitatea coroanei Sol, și a revenit cu un răspuns negativ. Dumnezeu nu exista ca individualitate, ci ca multiplicitate generatoare de existență, pe toate nivelurile Universului. Un principiu, nu o entitate.

Bărbatul alb și-a țuguiat din nou buzele și s-a rezemat cu umărul de capsula din care ieșise. A deschis gura și a rostit ultima solicitare bulversantă: în lipsa unei individualități umanoide, ar putea să comunice cu ENIAC?

Cvartonii-Q au transmis solicitarea de-a lungul diagramelor multilogistice de arhivare a cuantumului pluritimpului sectorial. Undeva, în spațiul de stocare a informațiilor asimetrice, provenite din Zona Arhaică EC, un clonid a reperat o distorsionare a uniformității informației, datorată denumirii, în anglica străveche: ENIAC, prescurtare de la Electronic Numerical Integrator And Computer – primul calculator electronic numeric (digital), Turing-complet, capabil de a fi reprogramat pentru a rezolva o gamă largă de probleme calculatorii. ENIAC există numai ca informație arhivată, au răspuns Cvartonii-Q, dar putem să recreăm pentru tine un exemplar funcțional, dacă în felul acesta vom putea stabili contactul comunicațional. Putem să recreăm orice unitate individuală, înzestrată cu rațiune, fie din domeniul biologic, fie din cel nonbiologic. Nu am atins însă nivelul cerut pentru a recrea o multiplicitate rațională. Adică nu vă puteți autoreplica, a constatat bărbatul, ridicând colțurile buzelor în sus, într-un alt rictus imposibil de interpretat. Putem să recreăm toate secvențele care se răsucesc în jurul spinului central, dar nu știm să recompunem mișcarea de răsucire, ca să-i dăm energia ce-l va anima. De aceea nu ați putut să părăsiți Sistemul Sol și să vă integrați în bucla galactică, a dat din cap bărbatul. Strămoșii noștri și ai tăi l-au părăsit, au replicat Cvartonii-Q, cu interes. Numai anumiți strămoși, a răspuns celălalt. Orice sistem din univers presupune două elemente de bază, o energie și o acțiune de răsucire în jurul spinului. Un element a fost Adam. Celălalt Eva. Strămoșii lui Adam au pornit spre stele. Cei ai Evei au rămas blocați la granițele Sistemului. Eva, singură, nu este capabilă de multiplicitate. Energia ei a fost Adam. Ați rămas sterili.

Bine, dar care a fost energia lui Adam? au întrebat Cvartonii-Q. Alfa și Omega, a răspuns bărbatul alb, supranumit și Numerical Integrator. Unu și unu. Nu unu plus unu. O integrare, nu o însumare. Voi, cei rămași, Eva și, în același timp, urmașii ei, sunteți numai o sumă. De aceea vă și definiți ca multilogisme. Sumele sunt numere standard. Nonevolutive. Doar se transformă permanent.

În ce? au întrebat Cvartonii-Q.

Bărbatul a deschis ușa capsulei, a intrat în ea și aceasta s-a transformat în ceață, apoi a dispărut. La sfârșit au fost cuvintele: în spin.

Și re-Venirea a luat sfârșit.


© Aurel Cărășel, 2018

© colectiasf.ro, 2018

Povestirile, articolele, eseurile și celelalte materiale publicistice de pe acest site sunt protejate de Legea Dreptului de Autor. Ele nu pot fi copiate și distribuite, pentru uz personal sau public, pe site-uri, bloguri ori pagini personale, fără acordul scris al deținătorilor de copyright!


Cele 23 de cărți semnate de Aurel Cărășel, apărute la Editura Pavcon, pot fi cumpărate, cu o reducere de 20%, apăsând pe linkul de mai jos:

http://pavcon.ro/product_info.php?cPath=1_7&products_id=145


Fă-ți cont pe site-ul PAVCON și primești CADOU de bun-venit un audiobook în valoare de 27 de lei!

http://pavcon.ro/create_account.php

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.