Publicat pe

Ultima călătorie

de Florin Purluca

Gaura de vierme a aruncat astronava într-o regiune abia cunoscută, recent catrografiată, cu nici o mie de ani în urmă, de una din sondele noastre XVR. Partea care ne interesa în mod deosebit se întindea pe o arie de zece parseci și am ajuns acolo într-un timp relativ scurt – treizeci de ani-lumină.

Tot timpul aflată sub reflexia unui scut energetic, nu aveam idee cum ar fi trebuit să arate locația. Ca o stație orbitală, ca un asteroid?

Am trecut de scutul energetic și am descoperit un aerodrom enorm, cu o mulțime de docuri. Părea abandonat. Bine întreținut, dar pustiu. Până ce sistemul robotic ancilar a efectuat setul complet de manevre de andocare, am numărat, din simpă curiozitate, o sută de posturi.

Semnalul era antic și fusese recepționat întâmplător. Era criptat, dar reușisem să detectăm sursa. Nu fusesem siguri ce urma să găsim acolo, așa că ne-am lăsat corpurile încolăcite în cabluri și aproape complet imersate în lichid hidroponic și ne-am trimis fantomele. Releele ne asigurau o legătură de tip halo, pe o distanță de o sută de kilometri. Speram să fie suficient și mai speram ca stația să aibă sisteme de ghidaj electro-gravitaționale, altfel aveam să trecem prin podea chiar de la primul pas.

Aveau.

Am străbătut mai multe camere-filtru, iar sala principală era uriașă. Receptorii noștri indicau zece kilometri pătrați, cu o singură unitate de comandă poziționată central, în spatele căreia se afla un tehnician. Individul avea constituție umanoidă și părea foarte bătrân. O interfață de camuflaj, am bănuit noi.

Ne-am apropiat. Senzorii nu interpretau simptomatologia clinică a unor gesturi ostile.

– Cine sunteți voi? ne-a întrebat bătrânul, când am fost suficient de aproape, pe un ton sigur și calm.

– Noi suntem oamenii! i-am spus.

El a zâmbit și ne-a întins o palmă înmănușată în piele zbârcită, în semn de salut.

– În sfârșit! Ce v-a luat atât de mult? Eu sunt Dumnezeu.


© Florin Purluca, 2018

Cărți de Florin Purluca, cu reducere 20%:

PRAF;
PROGRADIA;
1944 – EIN FREAK;
FURIA FIARELOR;
SÂNGE, METAL ȘI SPERANȚĂ

Click aici:
http://pavcon.ro/advanced_search_result.php?keywords=PURLUCA&search_in_description=1&x=0&y=0

2 comentarii la „Ultima călătorie

  1. „Individul avea constituție umanoidă” – cea mai buna, asta!

    1. CONSTITÚȚIE s.f. I. Structura fizică a unui corp, a unui organism; alcătuire, structură. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.